Cineva zice: "Sunt fericit - pentru că...". Ei bine, simplul fapt că dă o cauză fericirii sale este dovada că nu posedă adevărata fericire. Căci adevărata fericire este o fericire fără cauză. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Găsiti că e minunat să trăiti, să respirati, să mâncati, să vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire, nici vreun cadou, nici o femeie frumoasă. Suneti fericiti pentru că este ceva ce vine să se adauge de sus, un element spiriual care nu vine nicidecum de la voi însivă, precum o apă care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legată de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slăvitoare, sau de femei ori copii. Nu, adevărata fericire nu depinde de nici un obiect, de nici o posesiune - ea vine de sus, si veti fi uimiti să descoperiti în voi însivă, neîndoios, această minunată stare de constiintă. Vă stăpâneste si nici măcar nu stiti de ce. Iată adevărata fericire.

Veti fi uimiti, dragii mei frati si surori, dacă vă voi spune că, pentru prima dată, eu nu sunt de acord cu această pagină ce tocmai s-a citit. Da, nimic nu e adevărat, totul e mincinos. Si v-o voi dovedi. Veti vedea atunci: cine a scris această pagină ? Nu stiu - un om bun de nu stiu unde. Dacă-l voi întâlni, va petrece un sfert de oră..., un sfert de oră foarte neplăcută.

Si cum îmi place mult, foarte mult, să am întotdeauna subiecte, cuvinte, probleme, întrebări la care toată lumea se gândeste si le cunoaste, le întelege, vă arăt că nu s-a ajuns încă a fi bine întelese - cum ar fi cu privire la libertate, cu privire la pace, cu privire la unitate, cu privire la iubire, si cu privire la multe alte subiecte (asupra inteligentei, de asemenea) v-am arătat că lucrurile sunt întelese de o manieră care nu e întru totul veridică. Pentru că lingvistii si oamenii eruditi au determinat, au prezentat lucrurile, le-au definit de o anume manieră, si toată lumea merge pe directiile date de ei. Asta nu înseamnă, bineînteles, că ei s-au înselat tot timpul. Nu, însă ei nu au avut încă acest punct de vedere intiatic!... Si cum ei vedeau lucrurile în planul fizic, cu cele cinci simturi si cu intelectul, care era supus, ascultător, care se înclina după ceea ce simtea, după ce vedea, după ceea ce auzea, ei bine, astfel ei au determinat multe lucruri după un intelect comun, un pic limitat si aproape orb. Eu însă, vă prezint întotdeauna lucrurile dintr-un alt punct de vedere.

Primul punct de vedere e cel geocentric. Pentru că suntem pe pământ, suntem obligati să privim lucrurile si din punctul de vedere al pământului. Asa se face că v-am repetat de mai multe ori: vedem soarele deplasându-se, stelele toate, luna de asemenea. Asta pentru că ne aflăm în planul geocentric. Deci, totul e veridic, toate sunt asa cum le vedem. Dar, dacă ne deplasăm, pentru a cunoste realitatea, adevărata realitate (si eu v-am spus întotdeauna, si am insistat, să vă deplasati întotdeauna, să mergeti si mai sus, pe un munte, ca să vedeti lucrurile si de la înăltime si veti vedea lucrurile altfel; totul e diferit); astfel, vă spuneam că dacă veti merge pe soare si veti prive lucrurile de acolo, veti vedea că totul e diferit: pămmântul e cel care se roteste - si asta e de asemeni adevărat. Da, e un alt adevăr. Deci, si eu fac asta fără încetare. Suntreti deja atât de obisnuiti - în limbaj, în activitătile voastre, în felul vostru de a vedea, de a gândi si de a crede - cu toate cele ale voastre încât simtiti că sunteti în adevăr, în perfectiune; si suneti atât de încrezători în voi însivă, deasupra oricui, dispretuitori, distannti, judecându-i pe ceilalti. Dar, de câte ori dup-aceea nu v-ati înselat?...

Acum, să venim acum către cuvântul «fericire».

Ah... Toată lumea gândeste că stie ce înseamnă să fii fericitt. Dar eu vă voi arăta că nu toate cele ce se gândesc si se spun despre fericire sunt întru totul corecte si exacte.

Să luăm, spre exmplu, pe cineva care a mâncat bine. El spune "O, ce fericit sunt că am mâncat..." de exemplu ... , în fine: ceea ce v-ar plăcea. Sau, la fel, pentru că ar fi băut ceea ce i-ar fi plăcut. Ooo!... a fost de trei ori fericit cu o femeie - si, pentru că zice "de trei ori", e fericit. Deci primeste apoi o mostenire, un cadou, copii, si e întotdeauna fericit. Dar cum să fie asa ? Căci această fericire nu durează vesnic! E pentru moment, pentru câteva minute, pentru câteva ore sau pentru câteva zile - dar nu e vesnică. Fericirea aceasa nu durează. Asta o stie toată lumea. Dar de ce zice atunci: "Sunt fericit"? Pentru că nu stie ce e fericirea, adevărata fericire. Astfel, de cum veti avea o senzatie ce vă permie să vă bucurati un pic, să vă destindeti un pic, să vă simtiti mai bine, să nu mai aveti dureri, suferinte etc., vă sintiti fericiti. Deci, nu există o idee clară a ceea ce este fericirea.

Acum însă, vă voi explica, si veti vedea si voi însivă, si veti constata că nu stiati ce este adevărata fericire. Da, da: ati confundat fericirea cu o senzatie.

Dar, în această pagină, de ce nu e totul corect? - căci veti vedea că lucrurile nu sunt întru totul corecte. Însă pentru că nu am mult timp la dispozitie, voi spune doar câteva lucruri, care poate nu sunt nici ele întru totul clare si definitive, dar care pot multumi niste oameni obisnuiti.

Deci, este totusi ceva care nu e suficient de bine explicat: e un element care vine de foarte de sus. Da. Si-atunci când ai acest element esti foarte fericit fără să stii de ce. Mergi, cânti, dansezi, dar nu ai primit nimic - nici cadou, nici bani, si nici nimic altceva de genul ăsta. Sunt momente de felul acesta în timpul unei zile când esti fericit. Si-acum, când voi începe să vă explic ce este fericirea, trebuie să întelegeti că fericirea nu este un lucru ca acesta: să tai o bucată dintr-un... furnizor, sau să ceri: "Dati-mi 1 kg de fericire". Fericirea este deci o stare de constiintă, în care cunosti o pace, o armonie pe care, pentru moment, nici un element nu o deranjează, nu o umbreste si nu o perturbă. Asta poate dura um moment; asta poate dura si mai mult, dar ceea ce e mai important este aceea că ea e o stare de constiintă de o negrăită armonie între toate elementele fiintei umane: între gândire, sentimente, vointă, chiar cu corpul fizic, cu stomacul, cu plămânii, cu creierul.

Aaa..., deci fericirea e o stare de constiintă. Si chiar o stare a constiintei pe care o putem provoca în diferite feluri: chiar prin droguri, prin băutură, prin tot felul de lucruri, sau prin privire, sau prin muzică, prin sărituri, prin relatii sexuale. Poate fi deci provocată, dar această fericire nu este adevărată - e înselătoare, e doar pentru moment. Si tot ceea ce e pasager, tot ceea ce nu durează multă vreme si etern nu este veridic. Iată acum criteriul pe care vi-l dau: trebuie să stiti că tot ceea ce nu este durabil nu este veridic.

Să luăm un exemplu. Au fost oameni în viata mea care mă iubeau, mă iubeau mult; si o arătau: erau gata - oho! - să se arunce-n foc; o credeau, o arătau si erau absolut convinsi. Eu, însă, nu eram atât de convins. Pentru că eu ziceam: Vreau să văd cât timp va dura. Si n-a durat... Ba, mai mult chiar, adesea s-a schimbat în contrariul: ura, răzbunarea. De ce ? Pentru că oamenii nu prea stiu ei cum se transformă lucrurile dintr-unul în altul. Eu, însă, am studiat acestea. Deci, când cineva este înflăcărat foarte, si-mi arată că e gata să facă lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineînteles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce contează este să fie durabil. Ei bine, sunt altii care nu se manifestă si nu se arată atâta, dar la ei se găseste o dragoste care durează toată viata. Si iată cum, dup-aceea, eu sunt absolut convins, absolut învins - pentru că e durabil. Luati deci aceasta ca si criteriu.

Priviti acum câte vi se explică. Dacă veti căuta prin memorie, în amintirile voastre, în trecutul vostru, veti constata că - din nefericire - s-au produs si lucruri ca acesta: v-ati lăsat luati de val, ati sacrificat totul, ati dat totul, pentru ca mai apoi să cădeti într-o adâncă tristete si amărăciune. De ce ? Pentru că nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru că oamenii nu au un criteriu. Asa se face că oamenii se pot însela: Un băiat e îndrăgostit de o fată. Ei bine, el îi vorbeste si îi scrie entuziast, îi prezintă lucrurile cum că toată viata si în eternitate o va iubi etc. Iar biata fată, săraca, bineînteles că ea, neavând criterii, îl crede si îl urmează. Dar, la un moment dat ei sucombă, căci el începe s-o snopească în bătaie. Si-atunci se separă, se despart etc. De ce ? Pentru că a fost lipsită de anumite criterii - căci nu a găsit aceste criterii în lumea obisnuită. Pentru că lumea obisnuită nu are aceste lucruri - lumea obiisnuită se înseală fără încetare. Aaa..., ar fi trebuit ca ea să vină într-o scoală initiatică, în care să învete multe lucruri, care-i lipsesc. Dar micile plăcceri, micile "ghili-ghili"-uri sunt mai importante. În vreme ce o scoală, a, nu!, asta nu: e obositor, e plictisitor, e... Si-atunci, asta nu place de loc.

Dar, ziceam mai-nainte, pentru ce toate acestea ? Foarte simplu: pentru că trebuie [il doit, fr.] ca cineva să sufere. Trebuie să sufere. Pentru aceasta, cine gândeste asa, cine actionează asa e obligat să treacă prin suferinte. Da...

Acum, să revenim din nou către fericire. V-am vorbit deja despre legea afinitătii. Veti vedea că ceea ce urmează să vă revelez este foarte stiintific - e bazat pe legi imuabile, pe care oricine poate să le cunoască; e bazat pe afinitate.

Ce este afinitatea?

Afinitatea este a trăi un unison - un trup, o fiintă, o creatură -, de a trăi la unison unul cu altul; de a face schimburi, de a întelege, de a se uni, de a se amesteca, adică: de a vibra la unison, de a avea o afinitate spre a putea fi împreună.

Si-acum, putem vedea aceasta în toate domeniile. Dar în toate domeniile! Si asta este foarte important, joacă un rol foarte important: aceasta vă poate duce în timp la regiuni miult mai îndepărtate si mai dificil de înteles.

Mai întâi de toate, stiind aceasta, ehei..., asta explică pentru ce criminalii se caută, se regăsesc, se pun în coniventă, se adună împreună, se pun de acord si fac lucruri criminale. Iar oamenii virtuosi au si ei o afinittatte între ei, adică de a se aduna, de a se căuta, de a face ceva împreună.

Deci: cei care au iubire, au o afinitate cu toti cei care au si ei iubire; cei care au puritate sunt în afinitate cu toate creaturile din uivers care au puritate; si la fel se întâmplă cu toate celelalte; dar cu toate celelalte! Însă asta ar fi prea lung de explicat. Puteti însă să o faceti voi însivă.

Si-atunci, cum mai rămâne cu fericirea? Aaa..., acestea ne vor ajuta să întelegem.

Pentru a avea această fericire pe care noi o căutăm - care e durabilă - trebuie să căutăm si să ne legăm de acele creaturi care au ele însele, fără încetare, această fericire.

Si care sunt acele creaturi care au neîntrerupt această fericire? - Sunt creaturile care nu prea sunt pe pământ... Pentru că, asta e, pământul e un loc unde totul e variabil, nimic nu e stabil.

Acum, pentru a intra în acest domeniu al stabilitătii si invariabilitătii lucrurilor ce durează vesnic, trebuie să ne legăm cu aceste creatruri care sunt eterne. Si vom vedea acum, înaintând în căutările noastre, vom afla că, începând cu marii maestrii - ei au fericirea, dar adesea de o manieră nu întru totul stabilă, pentru că ei sunt totusi pe pământ, ei au totusi relatii cu oamenii, si adesea oamenii le aduc multă tristete, multă supărare, multe greutăti, si, din timp în timp, ei simt aceste greutăti, aceste maladii, aceste tristeti (bineînteles însă că ei pot remedia această stare, pot să se debaraseze complet si să reintre în această fericire pe care ei au aflat-o, si care stiu pe ce anujme se bazează) -, începând deci cu îngerii fericirea e stabilă. Îngerii, care trăiesc în fericire, nu cunosc suferinta, necazurile, tristetea. Iată niste lucruri pe care nici chiar crestinii nu le stiu: îngerii sunt creaturi care nu cunosc suferinta. Ei sunt pregătiti de o asa manieră cu puritatea, încât nu cunosc durerile si suferintele, chiar dacă adesea unii reclamă, cer mai-marelui lor din cer să se reîncarneze, ca să cunoască si ei ce înseamnă lumea oamenilor. Si astfel, pe pământ, încep si ei să simtă suferinta, durerea... În vreme ce, mergând mai departe, cu arhanghelii si cu domniile starea de fericire creste din ce în ce mai mult, se intensifică până chiar la acel grad la care ea nu mai poate fi suportată. Au fost totusi sfinti, profeti, initiati care au căzut în extaz. Eee..., asta făcea ca totul să strălucească orbitor; era nespus de dificil de suportat această stare de extaz: totul era strălucitor înlăuntru, totul vibra la unison cu cerul - chiar sângerau, plângeau, cădeau la pămmânt, într-atât era de insuportabilă fericirea.

Si chiar, vă spuneam odată mai demult, ei bine fratii mei si surorile mele, vă spuneam: cunoasteti suferinta, cunoasteti durerile, tristetile, angoasele, bolile, necazurile; dar nu sunteti încă pregătiti pentru fericire. La orice nefericire, veti rezista. Ce ti-e si cu fiinta umană! Însă oamenii nu sunt pregătiti să reziste bucuriei si fericirii!... De ce? - Pentru că n-au avut prilejul să se aclimatizeze, să se întărească, să se facă rezistenti; astfel că, dacă ar fi să le vină odată o bucurie sau o fericire de felul acesta, ei ar putea chiar si muri. Iată, vă voi da un exemplu: câte mame cărora li s-a spus că si-au pierdut copiii în timpul războiului, si care plângeau si erau nefericite, nu au murit când au aflat că fiii lor era totusi în viată?! Da. Pentru aceasta, în astfel de cazuri, cei care cunosc oamenii, le pregătesc spunându-le tot felul de povesti: că de fapt n-a murit; că ar mai fi ceva vesti de la el; că-i rănit; că-i pe moarte etc. - ca să le pregătească, pentru ca la sfârsit, după ce lucrurile se limpezesc, ea să nu moară. Iată, deci, că cele ce v-am spus sunt adevărate. La fel si voi, dacă veti cere lumina cerească, fericirea cerească, bucuria si dragostea cerească, ati fi morti dacă le-ati primi. De ce? - Pentru că nu sunteti pregătiti să rezistati, să suporati intensitatea acestei puteri ceresti. Pentru aceasta trebuie să ne pregătim. Trebuiesc ani si ani pentru ca organismul să se pregătească.

Să luăm, dacă vreti, cazul meu. Eu n-am avut nici un învătător spiriual, si pe la 14-15 ani am tot dat peste cărti si cărti: Yoga Ramacharaka - care explică cum să respiri pentru a obtine una sau alta. Si am făcut si eu; depăseam limitele obisnuite, mâncam foarte putin, ieseam foarte putin etc. Dar, în felul ăsta, m-am îmbolnăvit de moarte. Da, pentru că lumina si focul pe care mi le-am atras prin respiratie, prin meditatie, prin concentrare, fără să am un ghid spiritual care să mă îndrume, care să-mi pună măsură în ceea ce făceam, care să mă mai «calmeze», ei bine, m-am îmbolnăvit de moarte. Si îmi asteptam realmente moartea. Iar eu, e curios!, nu ceream decât cărti, să mi se cumpere cărti: cărti, cărti, cărti. Mi se cumpărau cărti, iar eu le puneam la cap, le atingeam, si asta m-a vindecat: cărtile. Cu această singură specificatie: că deliram - era deja un delir [râsete]. Da, da - de ce atâtea cărti dacă nu puteam să le citesc? Da, dar asta a fost. Dup-aceea, bineînteles, am pus mai multă măsură, dar, totusi, totusi, totusi, adesea aceleasi lucruri care se repetă în mine, si, una peste alta, am înclinat spre mai multă ratiune! Altfel, fără îndoială, as fi ars ca o flacără în fata voastră.

Pentru aceasta deci, trebuie să ne pregătim. Vedeti acum că nu stiti ce înseamnă fericirea? Daa, micile bucurii pe care le-ati avut cândva. Bine, dar astea nu se numesc fericire! Adevărata fericire e să te simti fuzionat cu sufletul universal, cu fiinta universală; să trăiesti, să te unesti, să te pierzi în sufletul universal. Da, dar pentru a avea posibilitatea de a rezista, pentru a avea constiinta vie, pentru a nu muri, trebuie pregătit corpul fizic - pentru că corpul fizic nu este pregătit să vibreze în acest unison. Trebuiesc deci schimbate particulele lui: schimbati atomii, elecronii; trebuiesc schimbate cu altele care sunt mai capabile de a vibra la unison. Dar oamenii suntt ignoranti. Ei nu stiu toate aceste lucruri. Si pentru aceasta îi ajung nefericiri. Ce este fericirea (bonheure) si ce este nefericirea (malheure)? Fericirea estte un «ceas bun» (bonne heure). Dar o ceas (heure) de «bine» (bon) care mă face «fericit» înseamnă că am ales o ceas (heure) care e foarte nefericit (malheureuse). Când zic "am o fericire", asta vrea să însemne că am picat pe un ceas care e fatidic, care e benefic astrologic. Da, da, vedeti, în trecut cei vechi stiau anumite lucruri: stiau că dacă vor alege un moment care nu e armonios în cer, vor avea necazuri, nefericiri - pentru că au ales un ceas care nu e bun, un ceas rău (une mal heure).

Acum, să mergem mai departe.

Pentru a cunoaste adevărata fericire - cea care vine de sus - trebuie să o pregătim aici jos, în noi, înlăuntrul nostru. Altfel, fericirea va rămânea sus, si nu vom avea niciodată idee măcar de ceea ce înseamnă adevărata fericire.

Ei bine, fericirea este o vibrare la unison cu sufletul universal - pentru că sufletul universal nu e niciodată nefericit. Si, chiar, în ciuda nefericirilor, suferintelor, bolilor oamenilor, el este peste tot pentru a-i ajuta, pentru a-i penetra, pentru a-i vindeca. El este de o lumină si de o puritate neînchipuite. El nu este împovărat, nu este întristat - din cauza puritătii si înăltimii sale. Iată pentru ce singurul care nu e nefericit este Domnul. Chiar dacă se explică din când în când prin biserici că Bunul Dumnezeu este foarte nefericit să vadă cât de răi, criminali, nedrepti, bădărani sunt oamenii, eu însă nu cred. Domnul nu este niciodată nefericit. Pentru că dacă El ar fi nefericit precum oamenii, asta ar însemna că El nu-i perfect, că-i lipseste ceva: în organismul Său, în trupul Său, în plămânul Său etc., El ar avea ceva carre nu-i dintr-o materie bună. Si-atunci nu-i Bunătatea. Da, este absolut imposibil ca Ddumnezeu să fie nefericit.

Acum, pentru a cunoaste adevărata fericire, trebuie străduintă: trebuiesc înlocuite - zi de zi - vechile particule, care sunt mucegăite, care suntt dezgustătoare, care sunt murdare, care sunt necurate. Trebuiesc îndepărtate, înlocuindu-le. Pentru că dacă veti vrea să le îndepărtati pur si simplu, ele nu vor pleca - pentru că sunt tenace, se cramponează. Pentru că oammenii care nu stiu cum să se debaraseze de ele, sunt de fapt fără încetare cu vechile particule, cu vechile clisee, cu vechile dorinti, cu vechile momeli si pofte, care durează toată viata. Si chiar când vor veni într-o nouă reîncarnare, asta va continua. Trebuie deci să le înlocuiască cu altele noi - o, iată, aceasta oamenii nu o au învătat, este nou: să le înlocuiască. Ei bine, când le înlocuiesti, ele se duc singure - pentru că ele stiu că noile venite sunt mai puternice, mai magnifice, mai minunate, mai vibrante ca ele, si asa capitulează. Altminteri, ele rezistă.

Acum, pentru modul în care se face aceasta sunt alte conferinte în care v-am revelat o multime de lucruri. Trebuie doar să le căutati, căci nu pot să explic toate în câteva minute.

Asadar, nu trebuie să mai înselăm pe toată lumea zicând: "O, cât sunt de fericit - pentru că am o casă!", "O, cât sunt de fericit - pentru că am o femeie!", "O, cât sunt de fericit - pentru că am un servici!" s.a.m.d. Căci acestea toate nu durează multă vreme. Este adevărat totusi că fiecare lucru permite o fericire, pentru un timp oarecare. Dar dup-aceea? La început, da, merge. Dar mai apoi se obisnuieste si nu va mai fi fericit. Si dup-aceea? Apare altceva care vine să-l înlocuiască în mintea sa: "Dacă am asta si asta sunt fericit." Dar apoi, când le va avea din nou, un timp oarecare va fi un pic fericit - adică împlinit, multumit -; dar dup-aceea va cere altceva.

Dar tu trebuie să stii că oricine poate să dorească si să aibă adevărata fericire - fericirea cea adevărată, care durează. Si pentru ca aceasta să dureze e necesar ceva în super-constiintă.

Să luăm spre exemplu dragostea. Dragostea fizică, dragostea sexuală, nu durează multă vreme - în scurt timp n-o să mai ai aceleasi gusturi, aceleasi atractii, aceleasi plăceri cu o anumită persoană; vei vrea să o schimbi, si asta va face ca dragostea să scadă si să vă părăsească.

Dup-aceea, v-am explicat, dragostea ca pasiune, dragostea ca senzatie, dragostea ca gândire, dragostea ca stare de constiintă. Aaa..., dragostea ca stare de constiintă poate să dureze vesnic! Dar oamenii nu au ajuns încă să aibă această dragoste. După cum fericirea, tot asa si dragostea: a o avea în constiintă, în super-constiintă, adică a fi găsită nu jos, ci sus - cum vă spuneam ea este peste tot, si-atunci o aveti si înlăuntrul vostru -; ea e durabilă, vă cuprinde si o veti avea ca si constiintă fără încetare, toată viata; în vreme ce toate celelalte iubiri sunt schimbabile si variabile.

Tot asa si pentru fericire. Si fericirea, nu trebuie căutată, nu trebuie avută prea jos, în senzatii, în sentimente, în gândire, ci în constiintă - ceea ce vrea să zică d'etre branché. Pentru aceasta v-am spus că dacă iubiti acum o femeie, mai târziu veti fi obligati să iubiti o alta. Nu veti putea rămâne doar cu o femeie. De ce? - Pentru că ea nu vă poate da totul: vă va da putin din ceva, dar va fi întotdeauna o alta care vă va da altceva, ceva ce prima nu v-ar putea da, o a treia care vă poate da... s.a.m.d. Dar dacă veti iubi întotdeauna astfel - separat - nu veti cunoaste niciodată - dar niciodată! - adevărata fericire. Dacă vreti ca dragostea voastră să fie durabilă în plan fizic, nu este posibil. De ce? - Pentru că după ani si ani nu veti mai avea aceleasi forte, aceleasi disponibilităti, si veti fi obligati să capitulati.

Însă: puteti avea chiar fericirea cea adevărată. Si cum dragosstea este esenta fericirii, atunci, pentru a avea această fericire durabilă, trebuie să găsiti dragostea cea durabilă. Asta, nici asta nu a fost niciodată suficient de bine explicat.

Acum câteva zile, nu stiu dacă erati aici, am făcut o comparatie între iubire, întelepciune si putere - vointă, putere, adevăr. Spuneam atunci că stiinta, întelepciunea are proprietăti determinate, si că oamenii îsi închipuie că atunci când ai întelepciune esti fericit. Dar nu-i asa. Ba din contră: ei vor suferi mult mai mult - pentru că vor vedea nefericirea mult mai mult: lipsurile, slăbiciunile, crimele etc. Pentru aceasta s-a scris: "Cu cât veti spori în întelepciune, cu atât mai mult veti suferi". Dar care sunt proprietătile acestei întelepciuni, ale acestei cunostinte? Proprietătile ei sunt de a vă lumina, de a vă dirija, de a vă ghida, de a vă sfătui, de a vă orienta, de a vă ajuta să evitati anumite lucruri. Dar, cât despre fericire, nu, nu: nu esti fericit.

Să luăm acum vointa, puterea. Sunteti atotputernici? - nu sunteti fericiti. De ce? - Pentru că puterea nu aduce fericirea. Dar ce anume aduce puterea? Ei bine, veti fi capabili de a creea niste lucruri, de a forma niste lucruri, de a construi sau distruge niste lucruri s.a.m.d., dar asta nu înseamnă fericire.

Aaa, dar unde se găseste această fericire? - În iubire. Pentru că iubirea nu vă aduce nici întelepciunea, nici stiinta, nici lumina - a, un picut de lumină, asta da! -; dar când ai iubire tte ridici, te înalti nespus. Astfel că numai iubirea adece adevărata fericire. Si cum iubirea e între cele două, între stiintă (cunostiintă) si putere (vointă), vei ajunge într-o zi la a le dobândi si pe celelalte două. Pentru aceasta, cel mai bine este să păsim pe calea iubirii, pentru a avea într-o zi întreaga cunostiintă (stiintă) si toată puterea. Iubirea? - sunteti coplesiti, sunteti fericiti, sunteti dilatati, sunteti una, si, în acelasi timp, începeti să întelegeti, să cunoasteti, să simtiti, si în acelasi timp, veti putea realiza niste lucruri. Pentru aceasta eu am ales calea iubirii. În întelepciune? - nu-i nimeni atât de tâmp si de stupid ca mine. În putere? - nici atât. Dar în iubire... - ...este un pic de iubire în mine; un pic, un picut.

Asadar adevărata fericire, de care oamenii n-au nici cea mai mică idee, se află sus - în această armonie, în această perfectiune, în această luminozitate. Si dacă ajungi la un moment dat să te tot apropii, să vibrezi, vei avea atunci acea fericire care durează, care durează vesnic si pe care vei mai pierde orice ti s-ar întâmpla - pentru că ea nu-i de aici de jos. Acum noi spunem că suntem fericiti, dar la o mică cernere vă veti vedea rămânând fără fericire: înselati-o putin, obstructionati-o putin si veti vedea dacă această fericire este durabilă!... Da, da, aceasta fiecăruia din voi i s-a întâmplat. Nu mă mai chinui cu explicatii - ati verificat-o fiecare: nu e durabilă, nu e stabilă, pentru că e prea de jos. Pentru ca fericirea să fie imuabilă si vesnică, trebuie ca ea să fie foarte sus, în super-constiintă. Ceea ce vrea să însemne a nu căuta fericirea aici jos, ci a o căuta în această iubire divină - adică atunci când iubesti pe Domnul, când iubesti puritatea, când iubesti întelepciunea, dragostea, bunătatea, când iubesti sufletul etern, nemuritor, universal, ei bine, atunci această fericire nu te mai părăseste. Si apoi, ati putea chiar pierde totul: sotie, casă..., să vă taie în bucăti, si tot nu veti fi nefericiti - pentru că fericirea voastră e foarte sus, si oamenii nu sunt capabili să meargă până acolo unde este ridicată fericirea voastră. Pot, în planul fizic, să ridice ceva, să facă ceva, să distrugă ceva. Însă doar în planul fizic. Pentru că dacă trăiti în planul spiritual, acolo unde sunteti nemuritori, imuabili, neschimbători, eterni, ei bine, atunci nimeni nu poate să se atingă nici de fericirea voastră, nici de iubirea voastră, nici de puterea voastră - de nimic.

Si nu vă mai înselati, de aci înainte, folosind acest cuvânt ca toată lumea. Da, pentru că adevărata fericire n-o cunoastem încă. Nu e în planul fizic.

Vedeti acum că această pagină nu este atât de veridică... Trebuie explicată. Si, iată, cele ce tocmai v-am spus nu se află în această pagină. Un pic, da, mentionate putin: că fericirea vine de sus. Dar bineînteles că vine de sus. Da, dar dacă nu aveti aci-jos ceva pregătit, atunci ceea ce trebuie să vină de sus nu se va instala. Si chiar dacă va veni, El nu se va putea instala, pentru că nu este loc pentru El.

Iată, fratii si surorile mele, câteva cuvinte despre fericire: ceea ce nu este durabil, nu este o adevărată fericire. Si astfel toată lumea se însală. Toată lumea. Toată lumea merge pe acest sens. Dar să stiti că eu nu voi merge!

Si stati numai stati, mai sunt si încă multe alte cuvinte în aceeasi situatie. Când vă voi proiecta o lumină asupra a multe alte cuvinte care sunt adesea folosite gresit, nedrept, stupid, ordinar, atunci ne vom da seama că trăim într-o lume deformată, care nu se află în adevăr; atunci vom începe a ne detasa - pentru că suntem atât de strangulati, atât de robiti! -; si trebuie să ne detasăm acum de toate aceste tertipuri, de toate aceste feluri de a actiona, de a mânca, de a face copii..., ehe, de toate lucrurile mincinoase. Trebuie să ne detasăm - dar nu vom putea dacă nu avem adevărata lumină, adevărata învătătură, o stiintă a adevărului. Asta nu vrea să spună că trebuie să ne detasăm mergând în munti, în grote, să părăsim lumea precum au făcut-o unii. Nu, nu - să fim în lume, să fim cu oamenii, chiar să-i ajutăm, să-i iubim. Dar să nu gândim ca ei. Iată: să nu avem aceeasi filosofie cu ei - asta-i tot. Si eu, eu sunt în lume, cu lumea, îi iubesc, dar nu gândesc ca ei, Iatăă, iată solutia. Dar adesea această solutie nu-i bine găsită: fie sunt complet în lume, pierdut, fie sunt în afara lumii, pe munte. Ei bine, nu: nici primul caz, nici al doilea nu sunt o solutie pentru mine. Iată.

Traducre: Iulian Nistea